Traducere de Octavian Cocoş
Nu suportă vederea Laurei, dar totuşi o caută.
Sunt animale-n lume ce-au putere
ca să privească-n soare când luceşte;
dar pe-altele lumina le orbeşte
şi ies doar seara când aceasta piere;
iar altele au nebuneasca vrere
să intre în văpaia ce vrăjeşte,
şi astfel mor, căci focul dogoreşte;
la fel şi eu, mă ard şi simt durere.
Nu pot răbda lumina ce seduce
pe care-această doamnă o emană,
căci umbră nu-i, iar seara nu soseşte:
şi cu ochi plânşi şi-având în piept o rană
destinul, ca s-o văd, acum mă duce;
dar bine ştiu că ea mă pârjoleşte.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.